sâmbătă, 31 ianuarie 2015

De suflet...

Inca ma emotionez cand ma gandesc. Inca simt frunicaturi pe corp si fluturii din stomac incep sa se miste. Inca zambesc cand imi amintesc.

Astazi voi scrie pentru mine, pentru voi, pentru sufletul meu. Nimic nu m-ar fi dus cu gandul la ce avea sa se intample, cand am plecat spre munte, ascultand muzica in masina, fiind amandoi fericiti ca am parasit orasul pe ultima suta de metri si mergeam amandoi spre vacanta scurta, dar mult dorita. Sinaia, acoperita de zapada, ne astepta, iar soarele din cer ne zambea. Am ajuns la hotel, ne-am relaxat putin, am luat masa si ne-am plimbat. Il vedeam ca il macina ceva, ca e ganditor, dar am crezut ca drumul spre munte l-a obosit. Zambeam, pentru ca eram fericita. 


Dupa drum am decis sa facem cumparaturi si sa stam in pat sa lenevim, pentru ca deja jumatate de zi se dusese si eram si obositi, asa ca ne-am intors in camera noastra. De aici incolo, nu prea am cum sa descriu emotiile care ne-au cuprins pe amandoi cand am gasit inelul, pentru ca sunt coplesitoare. Stiam ca o sa plang de emotie, de fericire, si asa s-a si intamplat. Parca totul era o iluzie, parca nu era real, desi fericirea pe care o simteam era reala.

Astazi nu mai sunt iubita, astazi sunt logodnica. Astazi nu ma gandesc daca ma iubeste, astazi stiu ca ma iubeste.


Intr-o relatie treci prin lucruri frumoase, grele, absurde, triste, fericite. Treci prin certuri, greutati, urci, cobori, dar cel mai mult conteaza sa fii alaturi de persoana iubita, sa fii alaturi si daca e bine, si daca e greu. Daca credeti ca intr-o relatie nu exista certuri, va inselati. Dar conteaza cum treci peste.

As putea continua ore in sir sa va povestesc despre mine, despre noi, despre tot, dar ma rezum doar la ce am vrut sa scriu, si va spun din suflet: fiti fericite! Si mie mi-e greu cateodata, dar cand ma intorc acasa si imi vad logodnicul, zambesc de fericire. Si va mai spun ceva: fiti sincere cu voi insiva, ganditi-va bine ce va doriti, iar tocmai asa veti gasi un motiv pentru a fi fericite. 

Ca incheiere va multumesc ca ati fost alaturi si de mine si ca mi-ati citit scurta povestire pe care am scris-o din suflet pentru voi. V-am pupat!

2 comentarii:

  1. Cat de draguuuuuuuuut!Felicitari! M-a emotionat postarea ta. Se simte ca esti fericita, implinita.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos! Ma bucur ca am putut sa transmit emotiile prin aceasta postare :)

      Ștergere