joi, 11 august 2016

Cum a fost primul trimestru de sarcina?


Perioada in care esti gravida, ca femeie, este una dintre cele mai frumoase care pot exista. Pot sa spun ca imi doream de foarte mult timp un copil, desi poate sunt prea tanara, desi "nu era timpul", desi desi desi. O sa va povestesc cam cum s-a derulat la mine primul trimestru de sarcina, pentru ca mi-a ocupat destul de mult timp, de aceea si lipsa pe blog, plus multe alte evenimente, multe vacante, care au dus la neglijarea aproape totala a blogului. Le luam pe rand, cronologic, de cand am aflat ca sunt insarcinata, pana la sfarsitul trimestrului intai. Momentan, sunt la jumatatea trimestrului al doilea, asadar o sa tot scriu despre acest subiect, pentru a va ajuta poate si pe voi, care sunteti in perioada de sarcina, sau poate pe voi cele care aveti de gand sa va concepeti propria minune. 

Timp de 2 ani am luat pastile anticonceptionale, tocmai pentru a evita o mica surpriza, iar eu nefacand pauza deloc, desi este recomandata una la 6 luni, am spus ca vreau sa fac 2 luni pauza. Asa cum era de asteptat, menstruatia mi-a intarziat timp de 2 saptamani dupa prima luna de pauza, iar in a doua luna mi-a intarziat o saptamana. Totusi, ceva era schimbat, iar acel ceva m-a facut sa imi cumpar un test de sarcina. Desi stiam raspunsul, mi-a fost frica sa il fac, recunosc, iar cand am aflat raspunsul am inceput sa plang. Poate de emotie, de fericire, de frica, inca nu stiu raspunsul. Ideea e ca am plans, mult.

Primele simptome pe care le-am avut au fost marirea si sensibilizarea sanilor. A fost ceva destul de evident, mai ales ca mama natura nu a fost foarte inzestrata cu mine in privinta asta. Starile de nervozitate si-au facut aparitia la scurt timp, hormonii facandu-si de cap, certurile fiind la ordinea zilei, iar faptul ca lucram de noapte nu ajuta cu nimic. Inca un lucru obositor era si rezolvarea ultimelor detalii legate de nunta, timpul liber nefiind prietenul meu. Oboseala a fost inca un punct critic pentru mine, pentru ca trebuia sa dorm pentru doi, la propriu. Dormeam foarte mult in primele luni, mai ales ca sunt o persoana careia ii place somnul, iar usor usor au venit si starile de rau, ameteala, greturile. Am avut o perioada de vreo luna in care mi se faceau perfuzii o data la cateva zile pentru a scapa mai repede de varsaturi, iar acum ma bucur din plin ca a trecut. Inca o parte care nu a fost deloc placuta pentru mine este faptul ca nu prea puteam sa mananc, mai ales ca venise si caldura, iar carnea este aproape exclusa din meniul meu. Nu va ganditi ca acum s-au schimbat lucrurile prea mult, inca sper ca poate o sa pot manca si eu ca un om normal, dar din cauza caldurii nu sunt sanse prea mari pentru a realiza asta. Pofte nu am avut deloc, n-am avut momente in care m-am trezit ca vreau un anumit lucru, decat o singura data, cand a deschis cineva un borcan de mustar, instant mi s-a umplut gura de apa si pana nu am luat o gura de mustar nu am fost linistita. In primul trimestru nu am luat nici un gram in greutate, dimpotriva, am slabit, dar dau vina pe stresul cu nunta, grijile, emotiile de atunci. A inceput sa mi se vada burtica cam fix dupa primul trimestru, si nici acum nu ma pot lauda cu o burtica foarte mare. 

Cam astea au fost schimbarile prin care am trecut la inceput, desi nu au fost foarte sesizabile, dar am auzit multe persoane care au fost total diferite fata de mine. Sincer nu stiu daca pana acum am avut o sarcina normala, fiind si prima, dar ideea este ca eu ma simt bine si bebelusul creste mare si sanatos, misca si eu ma simt bine. Dupa ce trec cu bine si dupa acest trimestru va povestesc si despre al doilea trimestru, care este mult mai frumos: starile de rau trec, energia revine si bebelusul misca! Stiu ca nu am fost foarte detaliata, tocmai in ideea de a nu avea un roman intreg in fata ochilor, dar daca aveti orice fel de intrebare nu va sfiiti sa mi-o adresati. Puteti sa imi lasati un comentariu in care sa-mi povestiti cum a decurs la voi primul trimestru de sarcina, chiar as vrea sa citesc povestile altor mamici, asa ca astept cu drag sa-mi spuneti! Pana atunci, v-am pupat si ne auzim cu urmatoarea postare!

3 comentarii:

  1. Ce frumos! Cati ani ani? Eu am o relatie serioasa si imi este teama sa trec la pasul urmator desi imi doresc, am acceasi problema consider ca sunt prea mica. Te pup si abia te-am descoperit insa m-am abonat la tine! Sarcina usoara iti doresc si sa ne tii la curent!
    Te invit si pe blogul meu: http://welcome-to-disneyland.blogspot.fr/
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai am 22 de anisori, dar mereu mi-am dorit sa fiu mama tanara, mai ales ca mama m-a facut la 20 de ani, iar recuperarea dupa o nastere este mult mai usoara decat la 30 de ani. Niciodata nu o sa fii pregatita pentru o sarcina, pentru un copil, mie nici acum nu imi vine sa cred ca in mine creste o minune, dar este frumos, atat pot sa zic! Trebuie sa iti doresti, pentru ca nu conteaza cati ani ai, ca ce lucrezi, daca stai sau nu singura, trebuie sa vrei si tu si partenerul tau asta si sa va doriti cu adevarat, restul vine de la sine! Te pup!

      Ștergere
  2. Eu fac in curând 23 ani si am o relație de 8 ani, amândoi ne dorim însă ne este frica. Probabil in viitor vom fi mai siguri pe noi. O zi faina!

    RăspundețiȘtergere